Emil Cioran[Emil_Cioran]

Lakóhelye: Rășinari, Sibiu
Választott nyelve


Önéletraj Emil Cioran

Személyes web olda Emil Cioran


 Használd ezt a címet, hogy kapcsolódj a szerző oldalhoz : 

Legújabban bevitt szövegek:

Legújabban bevitt szövegek:

Véleménye:

Könyvtárba vitt szövege:

Olda: 2 : 1

Jurământ vieții :
Személyese 2003-01-20 (7794 megjelenítések)

Lacrimi și sfinți : fragmente
Próza 2005-07-16 (12761 megjelenítések)

Le bonheur… :
Próza 2011-05-16 (6969 megjelenítések)

L’élan vers le pire, 20 aphorismes :
Próza 2010-06-05 (8892 megjelenítések)

Mărturisiri și anateme : La liziera existenței (fragmente)
Próza 2005-05-19 (9300 megjelenítések)

Maxime și cugetări :
Személyese 2009-09-04 (13155 megjelenítések)

Maxime și cugetări(II) :
Személyese 2009-12-20 (7545 megjelenítések)

Monopolul suferinței :
Személyese 2002-09-22 (7427 megjelenítések)

Murmures à la solitude :
Próza 2010-06-05 (7010 megjelenítések)

Pe culmile disperării (1) :
Próza 2003-06-28 (8541 megjelenítések)

Pe culmile disperării (2) :
Próza 2003-06-28 (11506 megjelenítések)

Pe culmile disperării (3) :
Próza 2003-06-28 (7766 megjelenítések)

Pe culmile disperării (4) :
Próza 2003-06-28 (7814 megjelenítések)

Principiul satanic în suferință :
Személyese 2002-09-28 (8294 megjelenítések)

Profilul interior al Căpitanului : "Glasul Strămoșesc", Sibiu - 1940
Próza 2005-02-12 (7398 megjelenítések)

Renunțarea :
Személyese 2002-09-28 (9184 megjelenítések)

Revelațiile durerii : Despre vidul interior
Esszé 2009-04-25 (9998 megjelenítések)

Revelațiile durerii : Între occidentalism și autohtonism
Esszé 2009-04-27 (8001 megjelenítések)

Revelațiile durerii : Cultură și viață
Esszé 2009-05-06 (13307 megjelenítések)

rugă inutilă 1 :
Próza 2004-03-14 (7931 megjelenítések)

rugă inutilă 2 :
Próza 2004-03-19 (7765 megjelenítések)

rugă inutilă 3 :
Próza 2004-04-18 (9078 megjelenítések)

Rugăciune în vânt : "Cartea amăgirilor" - fragment
Próza 2004-02-18 (10102 megjelenítések)

Schimbarea la față a României : Capitolul I.
Esszé 2005-10-25 (31810 megjelenítések)

Schimbarea la față a României : Capitolul II
Személyese 2004-03-01 (8146 megjelenítések)

Schimbarea la față a României : Capitolul III
Személyese 2004-03-01 (8559 megjelenítések)

Schimbarea la față a României : Capitolul IV
Személyese 2004-03-01 (7804 megjelenítések)

Schimbarea la față a României : Capitolul V
Személyese 2004-03-01 (8813 megjelenítések)

Schimbarea la față a României : Capitolul VI
Személyese 2004-03-01 (7670 megjelenítések)

Scrisoare către Bucur Tincu :
Vers 2003-01-14 (10445 megjelenítések)

Scurtă confesiune :
Személyese 2012-11-20 (6281 megjelenítések)

Silogismele amărăciunii : fragmente
Esszé 2003-08-31 (15909 megjelenítések)

Silogismele amărăciunii : fragmente - traducerea Nicolae Bârna
Esszé 2009-07-19 (13533 megjelenítések)

Spovedania lucrurilor : Fragment din "Cartea amagirilor"
Próza 2004-02-17 (9130 megjelenítések)

Sunt o salcie :
Vers 2002-08-06 (10581 megjelenítések)

syllogismes de l'amertume :
Személyese 2006-07-19 (6549 megjelenítések)

Tratat de descompunere : Filozofie și prostituție
Esszé 2009-04-26 (8099 megjelenítések)

Tratat de descompunere : Fărădelegile curajului și ale fricii
Esszé 2009-04-26 (11908 megjelenítések)

Tratat de descompunere : Echivocul geniului
Esszé 2009-12-30 (9436 megjelenítések)

Urgența catastrofei : Din "Sfârtecare"
Esszé 2005-02-14 (10758 megjelenítések)

Vanité de la compassion :
Próza 2010-06-04 (7019 megjelenítések)

Önéletraj Emil Cioran

Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța.

Emil Cioran s-a născut la Rășinari, județul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană.

Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul anilor '90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretențioase și stupide".

Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraționaliste, care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta, a influențat viziunea tânărului Cioran. Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente.[1] Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler și justifică provocator Noaptea cuțitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie și rușine, această viziune[2], ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.

Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaș, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei, a cărei variantă definitivă (rămasă inedită până în 1991) va fi încheiată în 1945, când se stabilește definitiv în Franța.

După moartea Simonei Boué, prietena de o viață a lui Emil Cioran, o serie de manuscrise ale acestuia (peste 30 de caiete) au fost găsite în apartamentul lor de o menajeră, care a încercat în 2005 scoaterea la licitație și valorificarea lor. Într-o primă etapă, o hotărâre a Curții de Apel din Paris a oprit comercializarea acestora. În urma judecării, Tribunalul din Paris decide în decembrie 2008 restituirea tuturor documentelor către persoana găsitoare, urmând ca aceasta să dispună de ele cum crede de cuviință. Printre manuscrise, în general versiuni ale unor lucrări deja aparute, se află și un jurnal inedit al lui Cioran, cuprinzând câțiva ani din perioada ulterioară lui 1972 (anul în care se opresc Caietele sale), document de un excepțional interes pentru editori și cititori, și probabil ultima scriere inedită a filozofului.